Vanzarea cu plata in rate-recunoasterea veniturilor

martie 7, 2013 @ 21:53
postat de Marian Vasile

iStock_000021652636MediumVanzarea cu plata in rate este o modalitate de realizare a actelor de comert des intalnita in economia de piata, aparent in avantajul cumparatorilor, care dispun astfel de capitalul lor pentru alte investitii necesare desfasurarii activitatilor lor.

Ce se intampla insa din punct de vedere al reglementarilor contabile si fiscale in ce priveste tratamentul aplicabil operatiunii la vanzator, si care este masura pe care normativele contabile si fiscale romanesti o stabilesc pentru acest tip de tranzactii?

Astfel, potrivit punctul 12 din Normele de aplicare a Codului fiscal,  veniturile care se iau in calcul la stabilirea impozitului pe profit, sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile emise in baza Legii contabilitatii nr.82/1991. Reiese de aici ca principiu de baza fiscal pentru recunoasterii veniturilor si anume trimiterea la actul normativ care reglementeaza din punct de vedere contabil acest aspect.

Trebuie precizat ca principiul de baza care sta la baza analizarii unui contract de vanzare cumparare cu plata in rate atat din punct de vedere fiscal cat si contabil, este principiul prevalentei economicului asupra juridicului(substance over form). Mai precis, intr-o tranzactie intotdeauna va prevala aspectul economic in fata formei juridice.

Astfel, in conformitate cu art.258, alineatul 1 din OMFP 3055/2009 privind reglementarile contabile armonizate cu directivele europene, veniturile din vanzarea bunurilor se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza de facturi sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre client.

Conditiile pentru recunoasterea veniturilor din vanzarea bunurilor sunt urmatoarele:

  • a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
  • b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
  • c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
  • d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate;
  • e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.

Voi discuta in articolul de maine despre implicatiile fiscale din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, incercand sa identific care sunt articolele incidente in ce priveste derularea unor astfel de tranzactii.

 




Trimite un Comentariu